Date
juridico-istorice
Există diferite metode de evaluare ştiinţifică a
datelor. De exemplu, într-un experiment de chimie, noi
folosim metoda „ştiinţelor naturale”. Însă nu putem
utiliza aceeaşi metodă într-un alt domeniu, cum ar fi
cel al istoriei!
Aici este nevoie de o metodologie ştiinţifică diferită.
Este METODA JURIDICO-ISTORICĂ.
Se numeşte „istorică”, pentru că se ocupă cu fapte din
istorie. Au avut loc în trecut. Şi „juridică”, deoarece,
ca o instanţă, emite decizii pe baza unor dovezi testate
şi constatate a fi fiabile şi corecte.
Deci, în conformitate cu această metodă, un punct de
vedere este corect dacă:
1. Se sprijină pe baza unor dovezi autentice.
2. Nu provoacă contradicţii în documentele justificative
istorice.
Dovezile pentru un fapt istoric documentat sunt de trei
feluri:
A. Mărturii orale
B. Mărturii scrise
C. Dovezi reale
Din moment ce Iisus Hristos a trăit ca un om pe pământ
acum 2000 de ani, nu este posibil să utilizăm dovezi
fizice despre El, ci doar metoda istorico-dogmatică.
Pentru viaţa umană a lui Iisus Hristos, avem următoarele
mărturii:
A.
Din surse non-creştine (Plinius, Tacitus, Suetonius,
Iosif). Mărturii puţine. Şi arată doar că Hristos a fost
o persoană reală istorică. Nimic mai mult.
B.
Din surse ebraice. Este Talmudul şi Toledoth Yeshu,
cărţi ulterioare de la al treilea până la al 12-lea
secol şi scrise cu patimă împotriva lui Hristos. Indică
faptul că a existat, că a făcut multe miracole, că a
fost răstignit, că a înviat... şi încearcă să dea la
toate acestea nişte explicaţii ale lor.
C.
Din surse creştine, care sunt scrise în primul rând în
Sfânta Scriptură şi în special în Evanghelii. Acestea
sunt scrise de martori oculari, care au VĂZUT şi AUZIT.
Dau despre Iisus informaţii excepţional de bogate, după
care, dacă sunt corecte, ar trebui să ne orânduim viaţa
noastră.
Dar, pentru că anume aceste mărturii vorbesc despre
Iisus Hristos, ele sunt puse la îndoială de mulţi ca
fiind părtinitoare, căci se presupune că sunt false şi
sunt idealizări special concepute pentru a induce în
eroare în favoarea lui Hristos.
Fiindcă folosim pentru Sfânta Scriptură metoda
juridico-istorică, vom folosi metodele de verificare a
credibilităţii acesteia.
Credibilitatea textului Sfintei Scripturi
Care este numărul de codice în baza căruia sunt păstrate
cărţile Sfintei Scripturi
2.500 codice conţin întreaga Sfântă Scriptură, Vechiul
şi Noul Testament.
25.000 codice conţin părţi mari din Sfânta Scriptură.
(De obicei doar Noul Testament).
Codicele de mai sus provin din întreaga lume creştină.
În comparaţie cu alţi scriitori antici, avem:
50 doar exemplarele lui Eschil
100 ale lui Sofocle
8
ale lui Tucidide
200 ale lui Plinius
500 ale lui Horaţius
Prin urmare, după numărul de codice păstrate, Sfânta
Scriptură este textul cel mai de încredere pe care îl
avem.
În ceea ce priveşte vechimea acestor codice:
Istoria lui Tucidide, relatează evenimentele din
perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a păstrat originalul. Cele 8
manuscrise care au supravieţuit sunt toate scrise după
anul 900 d.Hr., adică 1300 ani mai târziu!
Poetica lui Aristotel a fost scrisă în 343 î.Hr. Cel mai
vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr., adică
cu 1400 ani mai târziu!
Războiul galic al lui Iulius Cezar, a fost scris în anul
50 d.Hr. Se păstrează în câteva codice, toate scrise
după anul 1000 d.Hr.
Contestă cineva aceste cărti? Nimeni!
În schimb, Noul Testament a fost scris între anii 50
– 98 d.Hr. (în funcţie de fiecare carte). Este păstrat
în 25.000 de codice. Cele mai vechi (Sinaiticus,
Alexandria, Vatican) au fost scrise în jurul anului 250
d.Hr., adică mai puţin de 200 ani după original.
Cu alte cuvinte: În ceea ce priveşte vechimea codicelor,
Noul Testament este cea mai veche carte de încredere din
lume.
După Sfânta Scriptură, a doua ca veridicitate, în ceea
ce priveşte controlul bibliografic al cărţii antice,
este Iliada lui Homer. Sunt păstrate 643 de codice.
Toate scrise după anul 1200 d.Hr. Adică distanţa dintre
scrierea Iliadei şi copia codicelor păstrate, depăşeşte
1800 ani!
Cu alte cuvinte, codicele Noului Testament sunt cu mult
mai aproape de perioada când au fost scrise manuscrisele
originale.
După toate aceste date, cineva trebuie să fie sau
complet subiectiv ca să conteste Sfânta Scriptură sau să
nu aibă încredere în nimic în lume.
Mărturii externe despre Sfânta Scriptură
Există şi mărturii externe despre Sfânta Scriptură.
Acestea sunt:
A. Mărturiile altor scriitori
B. Descoperirile arheologice
C. Coincidenţe întâmplătoare sau analogia cu alte cărţi.
Vom începe cu mărturiile altor scriitori antici:
A. Mărturiile altor scriitori
Papia, episcop în Hierapolis din Frigia, un discipol al
lui Ioan, descrie în jurul anul 130 d.Hr., modul în care
a fost înregistrată Evanghelia lui Marcu. Subliniez că
atunci încă nu exista „canonul” Sfintei Scripturi pe
care îl avem din sec. al 4-lea şi nu exista nici motiv
să aibă loc încercarea oricărei tăinuiri. Un fragment
din Papia este păstrat în cartea lui Eusebiu „Historia
Ecclesiastica” III, 39.
Irineu, episcop de Lugdunum (177-204 î.Hr.) confirmă
datele pe care le avem cu privire la Evangheliile după
Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan. (Irineu,
episcop de Lugdunum, III, 7)
Cu greu va găsi cineva în registru mondial atâtea
mărturii externe reale despre un oarecare tratat. Şi
subliniez faptul că încă nu exista canonul Sfintei
Scripturi, ca cineva să poată presupune că toate acestea
„sunt fabricate”.
B. Descoperirile arheologice
Joseph Free, un remarcabil arheolog american spune:
„Arheologia a confirmat nenumărate pasaje biblice care
fuseseră respinse de către critici pe motiv că ar fi
fost
inexacte din punct de vedere istoric sau s-ar fi aflat
în contradicţie cu fapte cunoscute”. (Archaeology
and Bible History, Wheaton III. 1969, pag. 1).
F.Bruce, un alt remarcabil arheolog american, scrie:
„Avem tot dreptul de a spune că descoperirile
arheologice confirmă Noul Testament. Astăzi toate
pasajele din Luca, care în trecut erau considerate
neadevărate de către istorici, datorită mărturiilor
externe ale cercetărilor arheologice, au fost pe deplin
recunoscute ca fiind adevărate şi demne de încredere”.
(Bruce, F.F., Archaeological Confirmation of the New
Testamentåí Carl Henry, Revelation and Bible, Grand
Rapids 1969, pag. 331).
A.N. Sherwin White, un cercetător al istoriei antice,
scrie: „Astăzi avem atâtea elemente care ne arată că
mărturiile Noului Testament sunt adevărate, încât
confirmarea istoricităţii lui este copleşitoare. Nu avem
nevoie de mai mult!
Orice încercare de a respinge istoricitatea acestei
cărţi, chiar şi în chestiuni de detaliu, trebuie să fie
privită acum ca absurdă”.
(Roman Society and Roman Law in the New Testament,
Oxford 1963, óåë. 189).
Burrows Millar, de la Universitatea Yale (SUA), scrie:
„O comparaţie a Evangheliilor cu limba papirusurilor din
primul secol d.Hr., a fixat convingerea mea în
acurateţea transmiterii textului Noului Testament.
Asemenea descoperiri (papirusurile din sec.1), au sporit
încrederea cercetătorilor în validitatea textului
biblic”. (Burrows Millar, What mean these stones, New
York 1956, óåë. 52).
W. Albright, cel mai de seamă arheolog biblic al lumii,
scrie că putem să afirmăm deja cu certitudine că
nu există absolut niciun motiv de a crede că măcar o
carte din Noul Testament ar fi fost scrisă după
secolul 1, d.Hr. (Albright, W.F. Recent Discoveries in
Bible Landw, NewYork 1955 pag. 136)
Sir William Ramsey este indiscutabil cel mai mare
arheolog din întreaga lume din epoca sa. Despre Faptele
Apostolilor spunea cândva că s-ar fi scris dupa anul 150
d.Hr. şi nu considera că erau importante şi demne de
atenţie. Dar a fost nevoit să-şi schimbe părerea.
Săpăturile din Asia Mică l-au forţat să declare că până
atunci a fost greşit, că Faptele Apostolilor este o
valoroasă carte cu informaţii istorice, că scriitorul
lor, Luca, trebuie să fie plasat printre cei mai mari
scriitori ai lumii, că toate informaţiile furnizate sunt
absolut exacte. (Ramsay, William, The Bearing of Recent
Discovery on the New Testament, London 1915, pag. 222).
*********************************************************
Datele au fost preluate din cartea Mitropolitului
Nicopolei Meletie: „Ce este Hristos?”
