Problema cartilor Sfintei
Scripturi
Cunoastem din dogmele credintei lor faptul ca “Sfânta
Scripturǎ are 66 de carti”. Multi dintrei ei stiu, desigur,
sa le numeasca in ordine si sa gaseasca rapid orice verset
doresc.
Insa, de unde stiu ei ca Sfânta Scripturǎ are aceste 66
de carti?
Insasi Sfânta Scripturǎ nu contine nici un pasaj
unde sa ni se comunice care sunt cartile ce o
alcatuiesc!
Prin urmare trebuie sa se urmeze o traditie,
orala sau scrisa, care sa ne spuna cate si ce carti
cuprinde Sfânta Scripturǎ. Cineva trebuie sa fie
garantul acestor carti.
|
“Dar toate religiile crestine cred in aceste 66 de carti”
poate spune cineva, ca sa arate ca, “canonul” acestor 66 de
carti este incontestabil. Si totusi, aceasta afirmatie nu
este adevarata!
De fapt, Biserica Domnului, de secole la rand sustine
faptul ca Sfânta Scripturǎ contine 76 de carti si nu 66,
asa cum cred unele grupari protestante. Acelasi lucru il
cred si multe alte religii care cunosc problema. De ce
exista, insa, aceasta diferenta a acestor 10 carti?
Problema aceasta incepe cu ce text va accepta cineva
pentru traducerea Vechiului Testament. Astazi se cunosc
doua texte de baza, care se utilizeaza in aceste traduceri
ale Sfintei Scripturi. Unul este
Textul Ebraic Masoretic cu 39 de carti, si celalalt e
Traducerea in greaca a Septuagintei,
cu 49 de carti pentru Vechiul Testament, care au fost
traduse intre sec. 3-2 i.H.
Traditia protestantilor privind Vechiul Testament
Cand a inceput miscarea protestanta in sec.al 16-lea, dupa
multe framantari, au pastrat, in cele din urma, (majoritatea
lor) ca izvor al credintei, intregul Nou Testament (asa cum
il recomanda Biserica) si au convenit asupra textului ebraic
Masoretic ca baza pentru Vechiul Testament, chiar daca pana
atunci Biserica a utilizat, in deosebi, traducerea
Septuaginta.
Rationamentul lor a fost, in mod evident, faptul ca,
“intrucat Vechiul Testament a fost scris in ebraica, textul
Masoretic fiind ebraic, prezenta mai multa incredere decat
Septuaginta”.
Asa au ramas doar cu 39 de carti in VT, fapt care l-au
mostenit pana astazi, mai multe grupari protestante. Dar, de
fapt, rationamentul lor a fost gresit.
Chiar daca textul Masoretic este ebraic, numarul cartilor
lui, insa, este alegerea sec.al 6-lea d.H., de catre
evreii care L-au renegat pe Hristos. Pe cand traducerea
greaca a Septuagintei este un text mai vechi, tradus inainte
de Hristos, si, mai ales, de catre evrei credinciosi, cu
binecuvantarea lui Dumnezeu. Acesta si este motivul in
baza caruia crestinii din primul secol (precum si ai tuturor
secolelor) utilizau traducerea Septuagintei.
La fel au procedat si apostolii, facand referiri in
scrierile lor din Noul Testament, la aceasta traducere, care
era atunci utilizata pe scara larga.
(de ex.
Evrei 1:5-8 compara cu
Psalmi 2:7. De asemeni
Evrei 11:35 compara cu
2 Macabei 7:14)
Asadar evreii, care se diferentiau de crestini, au
intocmit canonul lor, cu 10 carti inspirate de Dumnezeu mai
putin. Pe aceste 10 carti, insuflate de Domnul, nu le
accepta astazi gruparile, care au preferat traditia
evreilor ce L-au renegat pe Hristos, din sec.al
6-lea, in loc sa continuie Traditia Bisericii, Sfanta si de
Dumnezeu inspirata.
Pe aceste carti le numesc ei incorect ”apocrife“,
confundandu-le din ignoranta cu apocrifele pe care
niciodata Biserica nu le-a acceptat ca fiind parte din
canoanele Sfintei Scripturi.
Acceptarea canonului Noului Testament
Ce anume ii determina pe unii sa accepte cartile, pe care le
recomanda Biserica Ortodoxa, ca fiind parte a Noului
Testament?
Evident ca, daca aici nu a existat traditia ebraica, a
prevalat cea crestina, asa cum a fost exprimata de
Sfantul Atanasie, in sec.al 4-lea.
Dar, daca Sfantul Atanasie a exprimat corect indrumarea
primita de la Sfantul Duh, in ce priveste cartile Sfintei
Scripturi,
atunci trebuie neaparat sa fi
fost inspirat de Dumnezeu! Totusi, diferite
grupari protestante, pentru a evita sa admita ca au urmat o
traditie in afara Sfintei Scripturi, si ca Sfantul Atanasie
este inspirat de Dumnezeu, argumenteaza ca “si acesta a
marturisit de asemenea ceea ce Duhul Sfant aratase in mod
clar in ultimele trei secole”. Ei sustin ca este evident
cate carti trebuie sa contina Sfânta Scripturǎ, din insasi
marturiile ei.
Ca exemplu utilizeaza versetele din
2 Petru 3:15-16: “…precum
v-a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea
data lui, Cum vorbeste despre acestea, in toate epistolele
sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe
care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe
celelalte Scripturi …”
“Vedeti? …” (spun nestiutorii si neintaritii cititori de azi
ai acestui verset). “… Apostolul Petru, include epistolele
apostolului Pavel in Sfânta Scripturǎ!”
Apostolul Petru, insa, nu spune asa ceva. Cu
cuvintele: “ca si pe celelalte Scripturi*” aici nu
are in vedere Sfânta Scripturǎ, ci “celelalte scrieri”!
In acel moment, nu erau inca recunoscute cartile Noului
Testament ca fiind parte a Sfintei Scripturi! E adevarat,
insa, ca atunci circulau printre crestini 32 de evanghelii
diferite, ce sustineau ca sunt inspirate de Dumnezeu! Asa
deci, se deformeaza sensul versetului, doar ca sa se
potriveasca pozitiei protestante.
*
in greaca cuvantul apare scris cu litera mica (“ôáò
ëïéðÜò
ãñáöÜò”),
fapt important care schimba sensul.
Este, desigur, gresit de a afirma ca Biserica avea deja
stabilite cartile in timpul Sfantului Atanasie!
Dimpotriva, a existat pana atunci o abundenta de zeci de
canoane diferite, privind cartile Sfintei Scripturi,
atat a Vechiului Testament, cat si a Noului Testament, si
fiecare Biserica utiliza acel canon pe care il considera
corect.
Marturii interne false
Alte, asa numite, marturii interne ale Sfintei Scripturi,
care fac referire la criteriile de selectie a cartilor ei,
sunt urmatoarele:
1.
Cartile ei profetice.
2.
Rapoartele pe fapte stiintifice, care nu au fost cunoscute
atunci.
3.
Declaratiile lor precum ca au fost scrise sub indrumarea lui
Dumnezeu.
4.
Referintele cartilor ei din alte carti.
5.
Au fost scrise de apostolii Domnului.
6.
Nu exista contradictii cu restul cartilor Sfintei Scripturi.
7.
Le-au acceptat toate Bisericile.
8.
Au puterea de a schimba vieti.
La cele de mai sus, putem raspunde urmatoarele:
1
si 2: Exista si alte
carti care sunt profetice sau inregistreaza realizari
stiintifice, indepartate de epoca lor si, totusi, nu fac
parte din Sfânta Scripturǎ. Ca exemplu aducem profetiile
Sfantului Cosma al Etoliei, care se implinesc si astazi, si
se refera si la descoperiri recente, dar, cu toate acestea,
nu fac parte din Sfânta Scripturǎ.
3.
Si alte scrieri declara ca sunt scrise sub indrumarea lui
Dumnezeu, totusi nu inseamna ca trebuie sa devina parte a
Bibliei! Si dimpotriva, exista scrieri ale Sfintei Scripturi,
care nu mentioneaza ca sunt inspirate de Dumnezeu.
4.
Cartile Sfintei Scripturi, fac trimiteri si la cartile pe
care nu le accepta protestantii (ex.
Romani 10:6 compara cu
Baruh 3:29)
5.
Marcu si Luca nu au fost apostoli, si totusi cartile lor
sunt parte din Sfânta Scripturǎ. Si dimpotriva, un
contemporan lor, Clement din Roma, consemneaza epistolele
lui ca fiind parte a Sfintei Scripturi, dar astazi nu le
recunoastem ca atare!
6.
Exista numeroase scrieri crestine, care nu se afla in
contradictie cu Sfânta Scripturǎ si, totusi, nu fac parte
din ea!
7.
Biserica numai dupa sec.al. 4-lea a cazut de acord asupra
celor 76 de carti ale Bibliei, in urma propunerilor
Sfantului Atanasie, care a inclus pentru prima data in
Sfânta Scripturǎ Apocalipsa.
8.
Multi au fost influentati de alte scrieri crestine, marcante,
si au crezut. Dar nu includem,
insa,
toate aceste carti in Sfânta Scripturǎ!
In cele din urma, cineva ar putea spune ca, cartile Sfintei
Scripturi, au mai multe caracteristici decat acestea
prezentate. Vom aminti, insa, cartea Esterei, care nu are
profetii, nu cunoastem autorul ei, nu scrie ca este
inspirata de Dumnezeu, nu este mentionata de celelalte carti
ale Bibliei si, totusi, este o carte a Sfintei Scripturi,
fiindca asa a fost dezvaluita si
asa a fost stabilita de catre Biserica inspirata de Dumnezeu.